1Vechea gară de la țară mirosea a trifoi și fum de cărbune. În ultimele raze aurii, Thomas a sosit gâfâind la peron, iar Percy a venit liniștit în urma lui.
2"Uite, Percy!" a spus Thomas, cu ochii lui mari și strălucitori. "Felinarele de pe peron se aprind!"
3Thomas nu mai avea răbdare. "Următorul va fi felinarul departe — nu, cel de aproape — nu, sunt sigur că e cel departe!" Se legăna nerăbdător pe roțile sale.
4Percy nu a spus nimic. Doar privea. Ochii săi mari se mișcau încet — felinar apropiat, felinar depărtat, aproape, departe — urmărind tiparul ca o bătaie regulată.
5Thomas a rămas nemișcat. Un felinar s-a aprins aproape, apoi departe. Aproape. Departe. Aproape. Departe. Tiparul era acolo, constant și liniștit, ca o respirație.
6"Oh," a spus Thomas, foarte încet. Ochii lui au devenit blânzi.
7Thomas a urmat tiparul în minte: aproape, departe, aproape, departe — și ultimul aprins fusese cel de aproape.
8"Departe," a spus Thomas. Nu a strigat. A spus-o aproape pentru el, ca o întrebare care devine răspuns.
9Ultimul felinar depărtat s-a aprins în auriu cald. Percy a zâmbit cu zâmbetul său larg și vesel.
10Și Thomas a zâmbit. Cei doi locomotive au rămas împreună pe șine, privind cum lumina se revarsă peste seara cu miros de trifoi, fără grabă să plece.
