1Juniper stătea pe pervazul larg al ferestrei și privea cum cerul devenea portocaliu. Lumina se stingea încet, încet — alunecând de pe acoperișuri ca mierea caldă.
2O vrabie a zburat pe lângă fereastră. Juniper a clipit o dată, încet. Vrabia s-a dus la cuibul ei. Noapte bună, vrabie.
3Un coș a trimis ultimul său nor mic de fum. Juniper și-a ridicat boticul și a mirosit aerul moale, ușor afumat. Fumul s-a risipit. Noapte bună, coșule.
4Stejarul cel mare de peste drum s-a oprit din foșnit. Frunzele au stat nemișcate și întunecate. Juniper și-a mișcat ușor coada. Noapte bună, copacule.
5Apoi — acolo. Un punct argintiu a străpuns albastrul: prima stea. Juniper și-a lipit nasul de geamul rece și a făcut un mic cerc aburit. Noapte bună, stea.
6Luna a crescut mare și palidă peste acoperișuri. A umplut pervazul cu lumină argintie. Juniper și-a închis ochii pe jumătate, apoi de tot, apoi din nou pe jumătate. Noapte bună, lună.
7Ultima lumină din fereastră s-a stins, s-a tot stins — și a dispărut.
8Juniper a coborât de pe pervaz, patru lăbuțe moi pe podea — toc, toc, toc, toc.
9S-a învârtit o dată. S-a învârtit de două ori.
10S-a strâns în mica formă rotundă pe care pisicile o fac când lumea adoarme, și-a ascuns boticul sub coadă.
