O pisică rătăcită leoarcă, două uși care nu se deschid și o fată care hotărăște să acționeze
Pisica de sub bancă este o poveste comică gratuită, în 7 pagini, pentru copii, despre bunătate. Maya găsește o pisică rătăcită leoarcă sub o bancă, în ploaie, bate la două uși de unde nu primește ajutor și o duce acasă în geaca ei. A fost creată cu ReadKidz și poate fi citită integral pe această pagină.
Ilustrațiile benzii desenate sunt în engleză — după fiecare pagină urmează o traducere în limba cititorului.
Pagina 1
The rain came down in gray curtains, soaking the pavement and drumming on every rooftop in the street.
Maya pulled her jacket tight and ran, her sneakers splashing through puddles, her bag bouncing hard against her back.
She was almost at the corner when she saw it — a small shape beneath a wooden bench, pressed flat against the ground.
Ploaia cădea în perdele cenușii, îmbibând trotuarul și bătând în fiecare acoperiș de pe stradă.
Maya își strânse geaca pe lângă corp și alergă, stropind prin bălți cu adidașii, iar ghiozdanul îi sălta greu în spate.
Era aproape de colț când văzu ceva — o siluetă mică sub o bancă de lemn, lipită de pământ.
Pagina 2
It was a cat. Soaking wet, the color of storm clouds, with its ears pinned down and its whole body trembling. It watched Maya with wide amber eyes but didn't move, not even when a car rolled past and sent a wave of cold water skimming across the pavement.
Maya crouched down.
Rain soaked through the knees of her jeans.
Era o pisică. Leoarcă, de culoarea norilor de furtună, cu urechile lipite de cap și tot corpul tremurând. O privea pe Maya cu ochi mari, de chihlimbar, dar nu se mișcă, nici măcar când trecu o mașină și trimise un val de apă rece alunecând pe trotuar.
Maya se ghemui.
Ploaia îi pătrunse prin blugi, la genunchi.
Pagina 3
The cat blinked at her slowly, then looked away, as if pretending not to need anything at all.
Maya pulled her jacket off and draped it over her bag, making a kind of roof.
The cat's trembling slowed, just a little.
She knocked on the nearest door — number fourteen — but nobody answered.
She knocked on number sixteen.
An old man opened it, shook his head at the cat, and closed the door again.
Pisica clipi încet spre ea, apoi privi în altă parte, de parcă se prefăcea că nu are nevoie de nimic.
Maya își dădu geaca jos și o întinse peste ghiozdan, făcând un fel de acoperiș.
Tremuratul pisicii se domoli, doar puțin.
Bătu la cea mai apropiată ușă — numărul paisprezece — dar nu răspunse nimeni.
Bătu la numărul șaisprezece.
Un bătrân deschise, dădu din cap către pisică și închise iar ușa.
Pagina 4
Maya stood on the step and looked back at the bench.
The cat was still there, watching her.
She walked back and sat beside the bench, right on the wet ground, and reached one hand underneath. The cat sniffed her fingers. Its nose was cold. Its fur was absolutely drenched. Very slowly, it pressed the top of its head against her palm.
Maya rămase pe treaptă și se uită înapoi la bancă.
Pisica era încă acolo și o privea.
Se întoarse, se așeză lângă bancă, chiar pe pământul ud, și întinse o mână dedesubt. Pisica îi mirosi degetele. Avea nasul rece. Blana îi era leoarcă de-a binelea. Foarte încet, își apăsă creștetul capului în palma ei.
Pagina 5
Maya tucked the cat inside her jacket, holding it against her chest. It was heavier than it looked, and it dug its claws lightly into her sleeve, not enough to hurt, just enough to hold on. She started walking toward home again. The rain didn't slow down.
Maya băgă pisica în geaca ei și o ținu lipită de piept. Era mai grea decât părea și își înfipse ușor ghearele în mâneca ei, nu cât să doară, doar cât să se țină. Porni iar spre casă. Ploaia nu se potolea.
Pagina 6
Her mother opened the front door before Maya even reached the step. She took one look at her daughter — soaked through, shoes squelching, a pair of amber eyes glowing from inside the jacket — and put her hand over her mouth.
"His name is Kay," Maya said firmly, before her mother could say a single word.
Mama ei deschise ușa de la intrare înainte ca Maya să ajungă măcar la treaptă. Își privi fiica — leoarcă, cu pantofii fleșcăind, cu o pereche de ochi de chihlimbar strălucind din geacă — și își duse mâna la gură.
„Îl cheamă Kay”, spuse Maya hotărâtă, înainte ca mama ei să poată rosti măcar un cuvânt.
Pagina 7
Kay looked up from inside the jacket. He sneezed. Then he tucked his nose under Maya's chin and stayed very, very still, listening to the rain.
Kay privi în sus din geacă. Strănută. Apoi își vârî nasul sub bărbia Mayei și rămase foarte, foarte nemișcat, ascultând ploaia.
Pentru adulți
Cel mai important lucru din această poveste este ceea ce nu se întâmplă: niciun adult nu rezolvă problema. Maya bate la două uși și nu primește nimic, iar povestea nu îi pedepsește pe acei vecini și nu îi transformă în răufăcători — o lasă pur și simplu în fața treptei, hotărând ce va face. Copiii cărora li se spune să „meargă să caute un adult” au rareori ocazia să vadă cum arată să fii tu cel care acționează. Ea îi pune și nume pisicii înainte să ceară voie, un detaliu care merită un zâmbet și o discuție.
Discutați împreună despre ea
Două uși nu au ajutat-o pe Maya. Tu ce ai fi făcut mai departe?
Pisica a privit în altă parte, „de parcă se prefăcea că nu are nevoie de nimic”. De ce ar fi făcut asta?
Maya și-a dat jos geaca în ploaie ca să facă un acoperiș. Ce a sacrificat ea?
Ea spune „Îl cheamă Kay” înainte ca mama ei să poată vorbi. De ce crezi că i-a pus nume mai întâi?
Ce ar trebui să faci înainte să poți avea grijă de un animal?
Întrebări frecvente
Cât de lungă este Pisica de sub bancă?
Șapte pagini — o lectură scurtă, de aproximativ cinci minute, și un prim comic potrivit pentru un copil care abia începe să citească povești în casete.
Pentru ce vârstă este acest comic?
A fost creat pentru vârstele 7-9, însă imaginile transmit cea mai mare parte a poveștii, astfel că și cititorii mai mici o pot urmări cu ușurință.
Pisica poate să rămână?
Da. Pe ultima pagină, Kay stă cuibărit sub bărbia Mayei și ascultă ploaia. În această poveste nu i se întâmplă nimic trist animalului.
